22

Moartea programului de la 9 la 17.

„Draga tata, am primit scrisoarea ta pe data de 14, joi, cu multa placere. Sunt bine – un lucru macar care sa te linisteasca. Viata si sanatatea mea sunt crutate in timp ce altele nu. Joia trecuta o fata a cazut si si-a rupt gatul, murind pe loc. Intra in filatura si a alunecat din cauza poleiului. In aceeasi zi, un barbat a fost ucis de vagonete. Un altul si-a rupt aproape toate coastele. Altul aproape a fost omorat de un balot de bumbac ce-a cazut peste el. Am primit salariul martea trecuta. Per total, 6 dolari si 60 de centi. 4.68 de dolari i-am dat pe chirie si masa. Mi-am cumparat cu restul o pereche de galosi si o incaltaminte la 50 de centi.  La urmatorul salariu o sa am 1 dolar pe saptamana in plus. Cred ca munca in fabrica este cea mai potrivita pentru mine si daca vreo fata cauta sa se angajeze, ii recomand sa vina la Lowell.”  – scrisoare scrisa de Mary Paul, Lowell, Massachusetts, „fata – filatura-de bumbac”, 16 ani, 21 decembrie 1845.

Programul de la 9 la 17: o maladie a epocii industriale

Munca cu o regularitate stricta şi ore rigide este ceva foarte nou in istoria umanitatii. Este o maladie care s-a raspandit in timpul epocii industriale, devenita ceva obisnuit in fabricile de textile in anii 1790.

In 1845, Mary Paul trebuia sa se prezinte la munca la 5 dimineata, primea 30 de minute pentru mic dejun, pranz si cina si termina programul la 7 seara. In zilele de duminica nu era nevoita sa lucreze. Fiind rezident american, avea parte de o intelegere mai buna – mii de copii orfani au fost cooptati ca ucenici in fabricile din Anglia, fara plata, din 1784 si pana in 1847.

Munca mai putina, rezultate mai bune

Salary.com indica intr-un studiu numit „Wasting time at work” ca angajatii  petrec peste 25% din programul de munca, adica 2.09 ore, nefacand nimic, excluzand pranzul si pauzele. Si mai mult timp se pierde cu sedinte si cu serviabilitatea (altfel spus, lingusire).

De ce? Pentru ca majoritatea companiilor functioneaza dupa acest sistem al epocii industriale care pune accent pe cate ore sunt petrecute la munca si nu pe productivitate. Este un sistem bazat pe neincredere care porneste de la ideea ca angajatii sunt indolenti. Iar acest studiu indica ca oamenii se conformeaza asteptarilor.

Problema este managementul

Managementul ii face pe oameni indolenti. Asteapta-te la mai multe din partea lor si ei vor deveni mai buni sau vor renunta cu totul. Mentalitatea unui program de la 9 la 17 este baza multor practici ridicole din lumea afacerilor.

Dar tot mai multe companii resping acum aceasta mentalitate si adopta programe de lucru bazate pe rezultate, incluzand Project eMT, Crankset Group, mari companii precum Semco si alte mii de companii.

Timpul este noua valoare

Lectia e simpla – stabileste termene limita pentru indeplinirea sarcinilor, stimuland oamenii cu ideea ca, daca vor reusi la timp fara a fi nevoie sa-i presezi tu, vor avea astfel o viata profesionala mult mai flexibila.

Daca un angajat isi termina treaba in 2 ore, ar trebui sa plece acasa si sa-si petreaca timpul cu copiii sai. Daca sunt parte interesata, vor fi inca si mai productivi pe acest model. Daca sunt angajati, vor abuza de cateva ori de sistem, iar tu ii vei muta de ici-colo sa-si gaseasca o cresa la birou unde sa se poarte ca niste copii. In acest mod, toti vor intelege ca trebuie sa fie adulti capabili de autogestionare.

„Unde” si „Cand” sunt intrebarile nepotrivite

In cultura traditionala bazata pe timp, accentul se pune pe „unde” esti (- la birou -) si „cand” esti (ore tipice de munca). Intr-o cultura bazata pe rezultate, accentul pica pe calitate, iar daca obtii rezultate bune, nu ne intereseaza unde esti sau cand esti.

Epoca industriala a suspendat angajamentul nostru vechi de cand lumea sa ducem o sarcina la bun sfarsit in timpul cel mai scurt cu putinta, promovand in schimb ideea ca oamenii sunt de la sine delasatori si ca trebuie supravegheati indeaproape.

Cu cat ne intoarcem mai repede la sistemul pre-industrial de munca bazata pe rezultate, cu atat mai productivi vom deveni ca societate.

Du-ti la bun sfarsit sarcinile si mergi acasa. Si fii „om de omenie” in ambele locuri.

Sursa articolului: Business Insider

Traducerea si adaptarea: Claudia Antoci

Te-ar mai putea interesa: 5 lucruri pe care le vom regreta la finalul vietii

8 replies
  1. Radu
    Radu says:

    Domnul George Butunoiu mentiona pe blog ca majoritatea angajatilor din Romania au la angajare un plan de furat. Pe zi, pe saptamana, pe an. Realiatea bate articolele.

    Reply
  2. Robert Lazar
    Robert Lazar says:

    Am o problema cu programul de la 09 la 17, eu chiar d ela 09 la 18. Ca sa nu mai zic ca se afla chair in mijlocul zilei. Nu mai poate nimeni sa lucreze de la 7 la 15 sau 16 :)) O problema cu acele doua ore despre care vorbeati este faptul ca daca angajatul vede ca ti-ai terminat treaba in 2 ore va dori sa-ti mai dea de munca “ca doar te plateste”. Trebuie schimbata mentalitatea si nu modul de lucru. Atat timp cat avem mentalitatea ca ne platim angajatii pentru orele lucrate si nu pentru rezultate, nu reusim sa facem nimic 😛

    Reply
  3. Dan
    Dan says:

    Sistemul pre-industrial se baza pe sclavie, nu pe rezultate. In sistemul pre-industrial se muncea de la 12 ore, pana la 16 ore pe zi, chiar mai mult. Si da, astept cu nerabdare ca mai multe companii sa treaca la acest sistem (bazat pe rezultate).

    Reply
  4. Dragosu
    Dragosu says:

    Interesant articolul.
    Ca idee generala insa, sunt de acord. Nu conteaza cat “stai” la munca, conteaza cat de mult muncesti si mult mai mult, cat produci ca valoare. Prefer un angajat care face o munca de 16 ore in 2 ore si in rest doarme sau se joaca pe calculator pt un salariu similar.
    Desi daca am posibilitate, as vrea sa lucreze 8 ore si sa il platesc de 4 ori mai mult…

    Evident, sunt si acele posturi pt care estimarea de “resura/ora” nu isi are sensul. Dar sunt mult prea putine si cred ca in contextul general al articolului nu are sens sa abordam discutia.

    Si eu am avut manageri care ma vroiau la post la 9 fix. Ca sa intru in canoane. In mod curios 🙂 de obicei am ajuns la o intelegere, dat fiind ca de regula imi faceam treaba foarte bine in mult mai putin de 8 ore.

    Dar sunt trei lucruri pe care autorul neglijeaza sa le mentioneze:
    – ziua de munca de 8 ore (si in plus pauza de masa) au rezultat din proteste uneori violente fata de “standardul” de 12-18 ore de munca din sec.18-19. Fara gluma – oameni au murit ca angajatii sa aiba acest drept. Acum pare ceva natural, dar fara acei protestatari care au iesit in strada stiind ca represaliile vor fi imediate si dure, programul de la 9 la 17 ar fi arata altfel. Din pacate multe lume nu intelege asta – mai ales partea de lupta pt drepturile tale! Ar trebui totusi sa aratam un pic de respect pt acei oameni (si nu, nu sunt comunist… doar realist)
    – programul fix are originile intr-o societate preponderent industriala. Si s-a pastrat si in aceasta epoca axata pe servicii. E un lucru intrat in mentaliatatea generala si greau de schimbat – desi sunt firme care s-au “elibarat” de aceasta mentalitate. Dar sunt inca multe activitati la care “programul de la 9 la 17” nu poate fi ocolit, prin natura activitatii – de la industrie la servicii medicale si la activitatile care presupun contat cu clientul (gen suport tehnic etc).
    – in momentul actual accentul pe competitivitate fata de altii se accentueaza. La noi mai putin ca in alte parti. Dar asta nu inseamna ca nu conteaza. Daca poti sa faci mai mult in cele 8 ore si asta te ajuta, fa-o si nu sta pe Facebook! 😉 Sefii vor aprecia asta, mai ales daca stii si cum sa te vinzi.

    Cam asta cu critica. Sunt curios daca o sa am ceva replici

    Reply
    • Gav
      Gav says:

      Daca poti sa faci mai mult in cele 8 ore si asta te ajuta, fa-o si nu sta pe Facebook! 😉 Sefii vor aprecia asta, mai ales daca stii si cum sa te vinzi -1 la mana tu tot aia cu sclavia o ti si 2 la mana pe acelasi salar nu o sa muncesc sa va umflati voi patroni burtile si conturile eventual ii dai angajatului un procent din afacere daca vrei sa munceasca cum zici tu aprecierea asta si sa te vinzi ca si o curva sefiilor este egala cu zero … vorbe-n vant da salariul tot de cacat… sa fim seriosi…

      Reply
  5. Dan
    Dan says:

    Sigur, ce se propune aici funcționează minunat când e vorba de o muncă bazată pe proiecte, unde nu depinzi, sau depinzi foarte puțin de factori externi (alți colegi, probleme apărute în timp real etc.) și chiar am avut un astfel de job, unde am lucrat cât, când și de unde voiam și eram plătit pe măsură. Din păcate în producție, comerț și servicii nu se poate aplica, pentru că s-ar crea haos. Șă luăm ca exemplu o bandă de producție într-o fabrică, unde fiecare om face o bucățică din asamblarea unui produs, pentru că e mai eficient așa, decât să învețe fiecare tot procesul cap-coadă – dacă omul de pe o poziție are chef să lucreze la 7 dimineața și cel de la poziția anterioară vine doar la 9, cel venit de la 7 nu își poate face treaba, pentru că depinde de celălalt. La fel și cu viteza de lucru – degeaba lucrează unul mai repede, dacă cel din fată, sau de după e mai incet. Cu serviciile la fel – clientul meu actual e o bancă, ei lucrează cu publicul. Nu poți deschide banca azi de la 8 la 12, mâine de la 13 la 22, poimâine de la 10 la 11, că așa au avut chef angajații filialei respective. Omul trebuie să știe că există un program regulat când el își poate rezolva problema la bancă. Din cauză că banca trebuie să aibă acest program regulat și eu trebuie să îl am la fel, că degeaba aș avea eu chef să lucrez la 2, dacă un server are o problemă la 15, care trebuie rezolvată până la 16, că altfel o grămadă de angajați ai băncii stau pe tușă și nu-și pot, la rândul lor, servi clienții. Și cam asta e cea mai mare parte a joburilor – producție, comerț, servicii, unde depinzi fie de ceilalți oameni cu care lucrezi, fie de clienți.

    Reply
  6. Irina
    Irina says:

    Unii si.ar dori oricum sa stea la munca mai mult pentru ca au uitat ce sa faca cu timpul liber. 🙂

    Ia un corporatist care pleaca de obicei la 7-8 seara de la birou si da.i liber de la 5… O sa se panicheze pentru ca nu stie ce sa faca in noul timp liber 🙂

    Reply
    • Simon
      Simon says:

      Sa mori tu…! Eu sunt corporatista si azi lucrez de acasa. In corporatie nu exista ore suplimentare. Nu se iese la …8 daca vii la 9 la serv. Asta inseamna ca esti neproductiv. Imi place ca vorbiti din auzite, dar habar n-aveti care este atmosfera de lucru intr-o corporatie, comunicarea, transparenta si grija pentru angajati. Nimeni nu este ‘sclav’ in corporatie. Sclav sunt oamenii necititi care accepta mojiciile patronilor autohtoni cu educatie precara. A, si apropo. Chiar si asa, e mult mai bine sa nu stii ce sa faci cu timpul liber, decat sa n-ai bani de cheltuit in timpul liber….

      Reply

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *