De ce alergi, omule?! …si de ce nu alearga politicienii.

2Se presupune ca alergarea ar trebui sa fie –  cel putin pentru noi, alergatorii amatori – o activitate recreationala, relaxanta si ‘aliniata’ unei zone pozitive a vietii noastre. Pana la urma, nu traim din (sau pentru) alergat, iar locul 3 este la fel de bun ca locul 84. Dar se pare ca aceasta presupunere nu este intotdeauna corecta…

Ma antrenez de aproape 5 ani in parcul Herastrau si pot spune ca am vazut sute de alergatori. Exista diferente notabile intre ei in ceea ce priveste tehnica de alergare, echipamentul sau viteza – dar cel mai mult ma frapeaza mici amanunte precum postura corpului sau expresia faciala. Pana de curand, am crezut ca pumnii stransii, bratele rigide, falcile inclestate, sprancenele incruntate, privirea ‘suparata’, respiratia superficiala (rapida) etc. sunt doar un rezultat al oboselii sau al unei (in)dispozitii de moment. Sau – pentru a cita un prieten farmacist care mi-a spus ca “oamenii care nu zambesc au, in general, o problema cu digestia”, am crezut ca este vorba despre constipatie cronica sau ceva asemanator.

…Dar cateva articole si carti citite in ultima vreme m-au facut sa ma intreb daca nu cumva este vorba despre altceva. Si voi face referire la doua idei.

*

Prima, cea a limbajului trupului. Nu este un subiect pentru care sa am o obsesie (de tipul: “Aoleo, interlocutorul meu a clipit mai repede decat de obicei – oare ce inseamna asta??!!“), dar va invit sa aruncati o privire pe lista de mai jos, care prezinta o corelare intre gesturile noastre si atitudinea care ‘sta’ in spatele lor. Cum vi se pare? Oare toti alergatorii pe care ii vedem in astfel de ipostaze sa fie dominati de iritare, agresivitate, lipsa de incredere, confuzie, furie etc.? Daca da, cum se face ca ii vedem  – pe aceiasi alergatori – zambind la finalul alergarii?

*

A doua idee este cea a nivelului de constiinta din care alergam sau, in general, din care care facem lucrurile din viata de zi cu zi. Pentru a nu duce discutia intr-o zona abstracta, hai sa vedem care  este diferenta intre concentrareconstienta si constiinta.

Concentrarea este starea in care o persoana este atenta la un singur lucru, dar scapa din vedere celelalte din jurul sau. Constienta este starea in care omul este treaz fizic si atent la tot ce il inconjoara. Unii o numesc luciditateConstiinta este starea cand omul este constient de sine, de propriile ganduri, emotii, senzatii, trairi, mediul incojurator, de tot.

In cartea “Putere versus forta“”, David Hawkins prezinta o ierarhizare a nivelului de constiinta in care ne desfasuram si operam ca oameni – respectiv “ochelarii” prin care vedem lumea materiala inconjuratoare. Acesti ochelari sunt setul de perceptii, credinte, principii si valori pe care le detinem in acest moment si sunt nivelul nostru de constiinta actual. Viata, lumea inconjuratoare, evenimentele cotidiene pot fi privite diferit tocmai datorita cresterii acestui nivel de constiinta. Gandurile, emotiile, credintele, valorile sunt nivelul de constiinta la care vibram in acest moment, si in concordanta cu acesta, ne cream un anumit prezent si il percepem asa cum dorim, potrivit nivelului de constiinta. Cresterea nivelului de constiinta este tocmai procesul prin care realitatea poate fi vazuta cu acuratete tot mai crescuta.

Harta constiintei. Aceasta harta a fost dezvoltata cu ajutorul kinesiologiei, stiinta bazata pe reflexele musculare. In testul in care a fost descoperita harta, calibrarea s-a facut intre limita de 0 si 1000 de puncte, intre care s-au gasit 17 nivele de constiinta distincte. Acestea se impart in niveluri distructive si niveluri constructive.

Nivelurile distructive (de forta)

1. Rusinea (omul simte umilinta, eliminare, extinctia, mizerie) (1-20 puncte)
2. Vinovatie (omul simte condamnare, blamare, dezaprobare) (30 puncte)
3. Apatie (omul simte disperare, abdicare, lipsa de speranta) (50 puncte)
4. Suparare (omul simte regret, dezamagire, tragedie) (75 puncte)
5. Frica (omul simte frica, anxietate, retragere, infricosare) (100 puncte)
6. Dorinta (omul simte dorinta, ravnire, tanjire, aservire) (125 puncte)
7. Furie (omul simte ura, agresiune, antagonism) (150 puncte)
8. Mandrie (omul simte dispret, demnitate, umflarea ego-ului, se asteapta la ceva) (175)

Nivelurie constructive (de putere)

9. Curaj (omul simte afirmare, imputernicire, realizare, posibilitate (200 puncte)
10. Neutralitate (omul simte incredere, satisfactie, eliberare) (250 puncte)
11. Amabilitate (omul simte bucurie, dispunere, dorinta, optimism, intentie, speranta) (310 puncte)
12. Acceptanta (omul simte iertare, transcendenta, armonie) (350 puncte)
13. Scop (omul simte intelegere, abstractizare, scop, tel) (400 puncte)
14. Iubire (omul simte revelatie, indulgenta, blandete) (500 puncte).
15. Bucurie (omul simte seninatate, liniste, transfigurare, se simte complet) (540 puncte)
16. Pace (omul simte beatitudine, fericire, perfectiune) (600 puncte)
17. Iluminarea (omul se simte inefabil, este constiinta pura) (700-1000 puncte)

Doar 0.4% din populatia planetei atinge nivelul de iubire (14), ceea ce reprezinta 1 la 250 de oameni, pe cand pacea (16) si-o gasesc doar 1 din 10 milioane de oameni. Cele 17 nivele de constiinta sunt reprezentate pe o scala logaritmica – spre exemplu, o persoana care experimenteaza curajul are o valoare de 200, dar in realitate aparatul cu care s-a masurat indica 10 la puterea 200. Acest lucru duce la o anomalie aparenta – pentru o mica crestere intre valorile inregistrate (de exemplu intre 100 si 105), valorile inregistrate de aparat si care corespund cresterii nivelului de constiinta sunt de 10 la puterea 5 = 100.000.

Fiecare persoana poate pendula intre diferite stari de constiinta, dar cel mai adesea poate fluctua intre 2-3 nivele din cele 17 in sus sau in jos fata de starea normala. Aceasta stare normala se schimba odata cu experimentarea vietii si poate urca (iar alergarea are un merit foarte mare in aceasta directie, datorita undelor cerebrale – Delta – pe care le activeaza) sau cobori. Persoanele care au coeficientul pe scala sub 200 sunt persoane care se bazeaza pe forta, iar cele de peste 200 se bazeaza pe putere.

*

Incepem sa alergam din diverse motive, conform nivelului de constiinta in care ne aflam. Un alergator dominat de rusine, vinovatie, apatie, suparare, frica, tanjire, furie sau dispret va putea avea rezultate pe termen scurt, dar se va lovi frecvent de “ziduri” care il vor pastra in nivelul de constiinta respectiv, sau chiar il vor cobori. Este motivul pentru care multi dintre noi renuntam la alergare sau ne accidentam (pare ciudat, dar corpul nostru reactioneaza violent la nivelurile destructive). De asemenea, vom vedea foarte putin politicieni alergand (sau o vor face doar pentru imagine, pana la alegeri). Persoanele atrase de mirajul politicii fac lucrurile din zona de forta, in timp ce noi, cei ce citim si rezonam cu acest articol, facem lucrurile din zona de putere.

Devenim cu adevarat alergatori in momentul in care subordonam alergarea unui nivel constructiv, iar primul dintre acestea este curajul: “am decis sa imi schimb viata, iar pentru asta voi alerga un maraton – oricat de cat de greu va fi”. Dupa ani de zile in care am oscilat intre frica de a iesi din zona de confort si dorinta de a cumpara tot felul de lucruri inutile, mi-am schimbat viata in momentul in care am decis sa alerg primul meu maraton, la Polul Nord. Terminarea cu succes a acestui proiect m-a mutat in zona de neutralitate, in care am simtit ca pot realiza orice. Odata cu implicarea in sustinerea cauzelor sociale si a dezvoltarii mele ca parinte, am “urcat” in zona de scop, apoi de bucurie – unde simt ca aflu acum. Indiferent de “competitia” la care iau parte, de durata acesteia sau de suma de momente dificile, veti vedea un mare zambet pe fata mea (daca nu il vedeti, va asigur ca este undeva, pe acolo, inauntru :)).

Nu am atins, deocamdata, nivelurile de pace sau de iluminare, dar lucrez la asta…

**

Primul lucru pe care il cerem aplicantilor la programul transformational CIA este sa ne impartaseasca motivul pentru care doresc sa se inroleze. De cele mai multe ori, acestea sunt “sa alerg un maraton”, “sa fiu mai rapid de 5 min./km”, “sa slabesc 10 kilograme, pentru ca imi este rusine de felul in care arat” etc. Ceea ce facem in cele 30 de zile ale programului este sa descoperim nivelul de constiinta din care au “izvorat” aceste obiective si sa lucram, impreuna, la atingerea unui nivel superior. Si, adesea, se intampla ca obiectivul “vreau sa alerg un maraton in mai putin de 3 ore si 30 de minute” sa se transforme in “voi alerga toata viata si ma voi simti extraordinar de fiecare data; voi face asta pentru mine si pentru cei care vor fi inspirati de alergarile mele“…

Surse: Harta constiintei, Cele 17 niveluri ale constiintei.

1

 

 

3 replies

Trackbacks & Pingbacks

  1. […] Incep cu o confesiune: nu sunt un atlet rapid. Si, exceptand cazul in care viata mea sau a celor dragi ar depinde vreodata de asta, nici nu am vreo chemare spre a ‘trage’ pana la limita-limitelor (ca, de exemplu, alergatorii de la proba de 400 de metri, care cad secerati la finalul fiecarei curse). Nu pentru ca as fi un tip lenes, ci din motivele pe care le-am expus aici. […]

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *